postpune

postpune: POSTPÚNE, postpún, vb. III. tranz. (lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).

Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

postpúne vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. postpún, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 sg. şi pl. postpúnă; part. postpús

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A POSTPÚNE postpún tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziţii) A plasa în urma unei alte unităţi de acelaşi fel. /post- + a pune

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer].

Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DN

POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

postpus — POSTPÚS, Ă, postpuşi, se, adj. (lingv.; despre anumite părţi de vorbire) Plasat în frază după părţile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – v. postpune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Postpus ≠ antepus… … Dicționar Român
postpunere — POSTPÚNERE, postpuneri, s.f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părţi de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părţile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziţie. – v.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias