postpoziţie

postpoziţie
POSTPOZÍŢIE, postpoziţii, s.f. Postpunere; situaţie a cuvintelor, a particulelor postpuse. [var.: postpoziţiúne s.f.] – Din fr. postposition.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

Postpoziţie ≠ antepoziţie, prepoziţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

postpozíţie s. f. (sil. mf. post-) → poziţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

POSTPOZÍŢI//E postpoziţiei f. lingv. (în opoziţie cu prepoziţie) Poziţie a unui element de limbă după un alt cuvânt sau la sfârşitul cuvântului din componenţa căruia face parte. [G.-D. postpoziţiei] /<fr. postposition
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POSTPOZÍŢIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [gen. -iei, var. postpoziţiune s.f. / cf. fr. postposition].
Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DN

POSTPOZÍŢIE s. f. postpunere. (< fr. postposition)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • postpoziţiune — POSTPOZIŢIÚNE s.f. v. postpoziţie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POSTPOZIŢIÚNE s.f. v. postpoziţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • postpunere — POSTPÚNERE, postpuneri, s.f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părţi de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părţile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziţie. – v.… …   Dicționar Român

  • prepoziţie — PREPOZÍŢIE, prepoziţii s.f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependenţă între părţile unei propoziţii legând două părţi de propoziţie diferite. [var.: prepoziţiúne s.f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio.… …   Dicționar Român

  • antepoziţie — ≠ postpoziţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  antepozíţie s. f., pl. antepozíţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ANTEPOZÍŢIE s. f. 1. (lingv.) antepunere; stare a cuvântului, a particulelor antepuse. 2 …   Dicționar Român

  • junior — JUNIÓR, OÁRĂ, juniori, oare, subst., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 şi 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. s.m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziţie cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”