- junior
- JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 şi 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. s.m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziţie cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [acc. şi (2) júnior. – pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX '98JUNIÓR s. invar, fiul (art.). (Popescu-junior.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimejuniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. junióri; f. sg. junioáră (sil. -ni-oa-), g.-d. art. junioárei, pl. junioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficjuniór (fiul) s. m. (sil. -ni-or); abr. jrTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJUNI//ÓR junioroáră (junioróri, junioroáre) m. şi f. 1) Sportiv tânăr între 13 şi 19 ani, făcând parte dintr-o categorie intermediară. 2) (folosit în postpoziţie pe lângă un nume de persoană) Fiul considerat în raport cu tatăl său. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. juniorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXJUNIÓR, -OÁRĂ s.m. şi f. 1. Sportiv tânăr (între 13 şi 19 ani). 2. (Aşezat după un nume onomastic; op. s e n i o r) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].Trimis de LauraGellner, 28.09.2006. Sursa: DNJUNIÓR, -OÁRĂ I. s. m. f. sportiv tânăr (între 13 şi 19 ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.