popreală

popreală
POPREÁLĂ, popreli, s.f. 1. (înv. şi reg.) Piedică, obstacol în calea unei acţiuni; poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; oprire, interdicţie, oprelişte. 2. (pop.) Reţinere (provizorie) a cuiva de către o autoritate legală pe timpul unei cercetări penale; închisoare, arest (la domiciliu). ♢ loc. vb. A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ţine la arest; a băga la închisoare. – Popri + suf. -eală.
Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98

POPREÁLĂ s. v. arest, arestare, arest pre-ventiv, deţinere, interzicere, împiedica-re, închidere, închisoare, întemniţare, ocnă, oprire, penitenciar, prevenţie, puşcărie, reţinere, temniţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

popreálă s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. poprélii; pl. popréli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • arestare — ARESTÁRE, arestări, s.f. Acţiunea de a aresta; arestuire. – v. aresta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Arestare ≠ eliberare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ARESTÁRE s. (jur.) 1. arest, deţinere, închidere,… …   Dicționar Român

  • interzicere — INTERZÍCERE, interziceri, s.f. Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei; prohibire. – v. interzice. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INTERZÍCERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreală. (interzicere… …   Dicționar Român

  • popri — POPRÍ, popresc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (pop.) A reţine cu forţa (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • prevenţie — PREVÉNŢIE, prevenţii, s.f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (livr.) Prejudecată. [var.: prevenţiúne s.f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, onis. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • închisoare — ÎNCHISOÁRE, închisori, s.f. 1. Clădire, loc în care sunt închişi cei condamnaţi la pedepse privative de libertate sau cei deţinuţi preventiv; temniţă, puşcărie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se ţin vitele).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”