autocritic

AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s.f., adj. 1. s.f. Analiză critică a activităţii şi comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acţiunea de îmbunătăţire a muncii şi de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [pr.: a-u-] – Auto¹- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



autocrític adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



AUTOCRÍTI//C autocriticcă (autocriticci, autocriticce) Care ţine de autocritică; propriu autocriticii. În spirit autocritic. /auto + critic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AUTOCRÍTIC, -Ă adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [cf. fr. autocritique].

Trimis de LauraGellner, 29.01.2006. Sursa: DN



AUTOCRÍTIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activităţi. (< fr. autocritique, după rus. samokritika)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN