pontator

PONTATÓR¹, -OÁRE, pontatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care înregistrează prezenţa muncitorilor la locul de muncă sau calitatea şi cantitatea produselor efectuate de aceştia într-un anumit interval de timp. – Ponta¹ + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98



PONTATÓR², pontatori, s.m. Persoană care pontează² bani la jocurile de noroc; pont¹, pontaş². – Ponta² + suf. -tor.

Trimis de cata, 03.04.2004. Sursa: DEX '98



PONTATÓR s. v. pont.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pontatór s. m., pl. pontatóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PONTAT//ÓR¹ pontatoroáre (pontatoróri, pontatoroáre) m. şi f. Lucrător care efectuează operaţii de pontare. /a ponta + suf. pontatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PONTATÓR² pontatori m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. pontatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PONTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Cel care înregistrează prezenţa muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărţi. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



PONTATÓR¹ s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PONTATÓR², -OÁRE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe şantier sau cu înregistrarea cantităţii produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PONTATÓR³, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează³. (< ponta³ + -tor)

Trimis de raduborza, 19.10.2007. Sursa: MDN