- ponorâtură
- PONORÂTÚRĂ s. v. surpătură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeponorâtúră s. f., g.-d. art. ponorâtúrii; pl. ponorâtúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ponorătură — ponorătúră s.f. (reg.) surpătură de teren, adâncitură, râpă. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
surpătură — SURPĂTÚRĂ, surpături, s.f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s a rupt o porţiune de teren; p. ext. porţiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (pop.) Hernie. – Surpa + suf. ătură. Trimis de ionel,… … Dicționar Român
surupenie — surupénie, surupénii, s.f. (reg.) surpătură de teren; ponorâtură, prăpastie, surupină, surupişte. Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
surupină — surupínă, surupíni, s.f. (reg.) surpătură de teren; ponorâtură, prăpastie, surupenie, surupişte. Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român