poliţie

POLÍŢIE, poliţii, s.f. 1. Organ de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice şi cu reprimarea infracţiunilor. ♢ expr. A face poliţie = a menţine ordinea într-un mod sever şi autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliţie (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea poliţiştilor (1) dintr-o poliţie (2); reprezentanţii poliţiei (1). – Din rus. poliţija.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



POLÍŢIE s. secţie. (A dus hoţul la poliţie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



políţie s. f. (sil. -ţi-e), art. políţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. políţiei; pl. políţii, art. políţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLÍŢI//E poliţiei f. 1) Organ de stat care are sarcina de a menţine ordinea. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a persoanelor care alcătuiesc acest organ. 3) Clădire în care se află acest organ. 4) Organizare a controlului şi a supravegherii ordinii publice. poliţie rutieră. /<lat. politia, fr. police

Trimis de siveco, 23.02.2009. Sursa: NODEX



POLÍŢIE s. f. 1. organ de stat care menţine ordinea publică şi reprimă infracţiunile. ♢ localul în care se află. 2. reprezentanţii poliţiei (1). (< germ Polizei, fr. police, rus. poliţiia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN