- polifonie
- POLIFONÍE, polilonii, s.f. Artă şi ştiinţă a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relaţii armonice, fără ca în ansamblu ele să-şi piardă individualitatea melodică; p. restr. contrapunct. – Din fr. polyphonie.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98POLIFONÍE s. v. contrapunct.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepolifoníe s. f., art. polifonía, g.-d. art. polifoníei; pl. polifoníi, art. polifoníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOLIFONÍ//E polifoniei f. Tip de muzică bazat pe îmbinarea armonică a mai multor linii melodice (voci) în cadrul unei opere muzicale, fără a-şi pierde individualitatea. [G.-D. polifoniei] /<fr. polyphonieTrimis de siveco, 02.07.2005. Sursa: NODEXPOLIFONÍE s.f. 1. (op. o m o f o n i e) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-şi, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Ştiinţă muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relaţii armonice. [gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet].Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DNPOLIFONÍE s. f. 1. arta şi tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părţi vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-şi, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinaţie auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.