- contrapunct
- CONTRAPÚNCT s.n. 1. Tehnică în compoziţia muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înţeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă. 2. Ştiinţa care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (1). – Din it. contrappunto, fr. contrepoint.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONTRAPÚNCT s. (muz.) contratemă, polifonie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecontrapúnct s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTRAPÚNCT contrapuncte n. 1) Tehnică muzicală de suprapunere a două sau a mai multor melodii, având fiecare un caracter independent, dar care împreună pot forma un tot organic. 2) Melodie cu înţeles expresiv propriu, cântată în cadrul unei lucrări muzicale concomitent cu tema ei de bază. 3) Ştiinţă care studiază regulile combinării melodiilor în cadrul unei compoziţii. /<it. contrappuntoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTRAPÚNCT s.n. 1. Prezenţa simultană a două sau mai multe melodii cu caracter independent. ♦ Melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală. 2. Tehnica de a compune muzică pe mai multe voci; (p. ext.) arta de a compune melodii. ♦ Parte a muzicii care studiază acest fel de compoziţie. [< it. contrappunto, cf. fr. contrepoint].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONTRAPÚNCT s. n. 1. prezenţa simultană a două sau mai multe melodii cu caracter independent. ♢ melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală. 2. tehnica de a compune muzică pe mai multe voci. ♢ disciplină muzicală care studiază acest gen de compoziţie. (< it. contrappunto, fr. contrepoint)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.