polemarh

polemarh
polemárh s. m. (sil. mf. -lem-), pl. polemárhi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POLEMÁRH s.m. Comandant al armatei (din Grecia antică). [< gr. polemarchos, cf. fr. polémarque].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DN

POLEMÁRH s. m. comandant al armatei (în Grecia antică). (< fr. polémarque, gr. polemarkhos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • polemarhie — POLEMARHÍE s.f. Demnitatea de polemarh. [gen. iei. / cf. fr. polémarchie]. Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DN  POLEMARHÍE s. f. demnitatea, funcţia de polemarh. (< fr. polémarchie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”