poleleu

poleleu
poleléu1, polelée, s.n. (reg.) coşuleţ, coşărcuţă.
Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR

poleléu2, polelée, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, ţinută, aspect.
Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”