- pocâltire
- POCÂLTÍRE s.f. (înv. şi reg.) Faptul de a se pocâlti. – v. pocâlti.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98pocâltíre s. f., g.-d, art. pocâltírii; pl. pocâltíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpocâltíre s.f. (înv. şi reg.) 1. slăbire accentuată; istovit de foame. 2. epilepsia cailor.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.