- pocâlti
- POCÂLTÍ, pocâltesc, vb. IV. refl. (înv. şi reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX '98pocâltí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pocâltésc, imperf. 3 sg. pocâlteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pocâlteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpocîltí (pocâltésc, pocâltít), vb. – A se deşela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ "încovoiat", dacă nu ne înşelăm glosîndu-l aşa. Se foloseşte aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicţionarele o glosează de obicei "sleit de foame". După Cihac, II, 268 şi Scriban, din sl. poklati "a ucide", dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s.f. (anemie, demobilizare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.