- plumbuitor
- plumbuitór s. m., pl. plumbuitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
plumb — PLUMB, (1) s.n., (2) plumbi, s.m., (3, 4) plumburi, s.n. 1. s.n. Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie albăstruie, lucios în momentul obţinerii sau când este aşchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură şi… … Dicționar Român