plumbui

plumbui: PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98

plumbuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plumbuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PLUMBU//Í plumbuiiésc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. plumbui o uşă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. plumbuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

plumbuire — PLUMBUÍRE, plumbuiri, s.f. Acţiunea de a plumbui şi rezultatul ei; plumbuit1. – v. plumbui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLUMBUÍRE s. plumbuit, (rar) plumbare. (plumbuire unei piese metalice.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
plumbuit — PLUMBUÍT1 s.n. Plumbuire. – v. plumbui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLUMBUIT2, Ă, plumbuiţi, te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) … Dicționar Român
plumb — PLUMB, (1) s.n., (2) plumbi, s.m., (3, 4) plumburi, s.n. 1. s.n. Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie albăstruie, lucios în momentul obţinerii sau când este aşchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură şi… … Dicționar Român
plumbi — plumbí, plumbésc, vb. IV (înv.) 1. a plumbui, a sigila cu plumb. 2. a prăbuşi, a dărâma. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias