- ploşcan
- ploşcán s.n. (reg.) ciumăfaie (plantă medicinală foarte toxică); laur.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
ploşcan
Look at other dictionaries:
ploscan — ploscán, ploscáni, s.m. (reg.) par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiţă, o claie; ploscar. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ploscar — PLOSCÁR, ploscari, s.m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploşti. 2. (În orânduirea feudală a ţărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (reg.) Vornicel. 4. fig. Palavragiu, flecar; ploscaş. – Ploscă + suf. ar. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
