pleurezíe — s. f. (sil. ple u ), art. pleurezía, g. d. art. pleurezíei; pl. pleurezíi, art. pleurezíile … Romanian orthography
pleuritic — PLEURÍTIC, Ă, pleuritici, ce, adj. Specific pleureziei; cauzat de pleurezie. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de pleurezie. [pr.: ple u ] – Din fr. pleurétique. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 pleurític adj. m., s. m. (sil … Dicționar Român
empiem — empiém s. n. (sil. pi em), pl. empiémuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EMPIÉM s.n. (med.) Acumulare de puroi într o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [pron. pi em, pl. muri, me. / < fr. empyème … Dicționar Român
peripneumonie — PERIPNEUMONÍE s. v. pneumonie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PERIPNEUMONÍE s.f. (med.) Pneumonie conjugată cu pleurezie; (p. restr.) pneumonie. [< fr. péripneumonie]. Trimis de LauraGellner, 20.07.2005. Sursa: DN … … Dicționar Român
piotorax — PIOTORÁX s.n. Boală care constă în formarea şi acumularea de puroi în cavitatea pleurală. [pr.: pi o ] – Din fr. pyothorax. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 piotórax s. n. (sil. pi o ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pleurită — PLEURÍTĂ, pleurite, s.f. Boală care constă în inflamaţia uscată a pleurei pulmonare, fără apariţia lichidului în cavitatea pleurală, [pr.: ple u ] – Din fr. pleurite. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 pleurítă s. f. (sil. ple u ) … Dicționar Român
pleuritide — pleurítide s.f. (înv.) pleurezie. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
pleuropneumonie — PLEUROPNEUMONÍE, pleuropneumonii, s.f. Pneumonie care afectează şi pleura adiacentă zonei pulmonare bolnave. [pr.: ple u ro pne u ] – Din fr. pleuropneumonie. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 pleuropneumoníe s. f. (sil. ple u ;… … Dicționar Român
poten — POTÉN s.n. (med.) Aparat pentru extras lichid pleural în cazuri de pleurezie. [cf. Potain – medic francez]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
pungă — PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ expr. A i sufla vântul în pungă sau a da de fundul… … Dicționar Român