- plenipotenţiar
- PLENIPOTENŢIÁR, plenipotenţiari, s.m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor ţări şi care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [pr.: -ţi-ar] – Din fr. plénipotentiaire.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLENIPOTENŢIÁR s., adj. (pol.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputinţaruş.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplenipotenţiár s. m., adj. m. (sil. -ţi-ar), pl. plenipotenţiáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLENIPOTENŢIÁR plenipotenţiară (plenipotenţiari, plenipotenţiare) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie plenipotenţiară. ♢ Ministru plenipotenţiar diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) şi substantival (despre diplomaţi) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ţi-ar] /<fr. plénipotentiaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLENIPOTENŢIÁR adj.m. Ministru plenipotenţiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [pron. -ţi-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLENIPOTENŢIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.