- rezident
- REZIDÉNT, -Ă, rezidenţi, -te, s.m., adj. 1. s.m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotenţiar sau unui ambasador. 2. adj. (Despre cetăţenii unui stat stabiliţi în alt stat) Care îşi are domiciliul în..., care locuieşte în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98rezidént s. m., adj. m., pl. rezidénţi; f. sg. rezidéntă, pl. rezidénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREZIDÉN//T1 rezidenttă (rezidentţi, rezidentte) şi substantival (despre cetăţeni ai unui stat) Care locuieşte într-un stat străin. /<fr. résident, lat. residens, rezidentntis, germ. ResidentTrimis de siveco, 11.02.2007. Sursa: NODEXREZIDÉN//T2 rezidentţi m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad ministrului pleni-potenţiar sau ambasadorului. /<fr. résident, lat. residens, rezidentntis, germ. ResidentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREZIDÉNT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotenţiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o ţară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decât ţara al cărei cetăţean este. [< fr. résident, it. residente].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNREZIDÉNT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotenţiar sau ambasadorului. ♢ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o ţară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât ţara al cărei cetăţean este. II. adj. (despre cetăţeni stabiliţi în alt stat) care locuieşte în... III. s. m. f. absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.