- pleistocen
- PLEISTOCÉN, -Ă, pleistoceni, -e s.n., adj. 1. s.n. Prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin alternanţe de intervale reci cu perioade calde, prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanţii, rinocerii etc. şi, mai ales, prin apariţia omului. 2. adj. Care aparţine epocii pleistocene (1), privitor la această epocă. [pr.: ple-is-] – Din fr. pléistocène.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PLEISTOCÉN s., adj. (geol.) 1. s. glaciar, (ieşit din uz) diluviu. 2. adj. glaciar, (ieşit din uz) diluvian. (Epoca pleistocen.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepleistocén adj. m. (sil. ple-is-), pl. pleistocéni; f. sg. pleistocénă, pl. pleistocéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpleistocén s. n. (sil. ple-is-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEISTOCÉN1 n. geol. Prima epocă a cuaternarului caracterizată prin formarea gheţarilor, apariţia omului, a florei şi a faunei; diluviu. /<fr. pléistoceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLEISTOCÉN2 pleistocenă (pleistoceni, pleistocene) Care ţine de prima epocă a cuaternarului; din prima epocă a cuaternarului; deluvian. /<fr. pléistoceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLEISTOCÉN s.n. (geol.) Prima epocă (serie) a cuaternarului, caracterizată din punct de vedere climatic prin alternanţa intervalelor reci (glaciaţii) cu intervale calde (interglaciaţii); glaciar; diluviu. // adj. Care aparţine acestei epoci; diluvian. [pron. ple-is-. / < fr. pléistocène, cf. gr. pleistos – cel mai, kainos – nou].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanţa intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.