pledoarie

PLEDOARÍE, pledoarii, s.f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu scopul de a susţine cauza uneia dintre părţile implicate în proces. ♦ p. gener. Apărare, susţinere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98



pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLEDOARÍ//E pledoariei f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părţi. 2) Susţinere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susţine înaintea unei instanţe judecătoreşti interesele unei părţi dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmăreşte susţinerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].

Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN



PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susţinere înaintea unei instanţe de judecată a intereselor unei părţi într-un proces. 2. apărare, susţinere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN