- plebeu
- PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, s.m. şi f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparţinea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincţie, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98Plebeu ≠ aristrocratTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePLEBÉU s., adj. (ist.) (livr.) plebeian. (plebeu din Roma antică.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplebéu s. m., adj. m., art. plebéul, pl. plebéi, art. plebéii; f. sg. şi pl. plebée, sg. art. plebéea, g.-d. sg. art. plebéeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEBÉ//U plebeui m. 1) (în Roma antică) Persoană care făcea parte din plebe. 2) (în evul mediu) Orăşean sărac. 3) Persoană fără drepturi sociale, lipsită de merite şi coruptă. /<lat. plebeiusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLEBÉU s.m. Cetăţean roman care aparţinea plebei. ♦ (Liv.) Om de rând. [< lat. plebeius].Trimis de LauraGellner, 06.02.2007. Sursa: DNPLEBÉU, -ÉE adj., s. m. f. 1. (cetăţean roman) care aparţinea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< lat. plebeius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.