- pleată
- PLEÁTĂ, plete, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLETELE-MUIÉRII s. pl. v. mătreaţă-de-arbori.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimepleátă s. f., pl. pléteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLEÁTĂ pléte f. 1) mai ales la pl. Păr lung lăsat să atârne liber pe spate (sau împletit în cozi). 2) reg. Mănunchi de fuior. /<sl. pletuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpleátă (pléte), s.f. – 1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). sl. pletŭ, pletĭ "împletitură", din sl. plesti, pletą, pleteši, "a împleti" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica "pleată" şi împleti. Se foloseşte mai ales la pl. – Der. pleteancă s.f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s.f. (plăsuţă ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat şi care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoşie, s.f. (păr mult); împletoşat, adj. (cu plete); pleter, s.n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleşnicar, s.n. (şopron, acoperiş pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.