plasă

PLÁSĂ¹, plase, s.f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♢ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o reţea de fibre textile sau din material plastic. ♢ expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înşela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se aşează în spatele porţilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) şi pentru a pune în evidenţă cu uşurinţă marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moşie în evul mediu, în Ţara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă a ţării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuţit; tăiş. – Din sl. plasa.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PLÁSĂ², plese, s.f. (reg.) Fel de mâncare ce se serveşte la masă. – Din ngr. plási.

Trimis de ana_zecheru, 23.03.2004. Sursa: DEX '98



PLÁSĂ s. I. 1. fileu, reţea. (plasă la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (plasă la jocul de tenis.) 4. (tehn.) paravan. (plasă la războiul de ţesut.) 5. (tehn.) plasa iţelor v. cocleţi; ostreţe (pl.), (plasă la războiul de ţesut.) 6. v. păienjeniş. 7. v. sacoşă. II. (înv., în Mold.) ocol. (plasă era o subdiviziune a judeţului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PLÁSĂ s. v. ascuţiş, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streaşină, talpă, tăiş, tip, varietate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



plásă (împletitură, împărţire administrativă, tăiş) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLÁS//Ă¹ plasăe f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecţionată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuinţări; fileu. ♢ A prinde pe cineva în plasă a seduce pe cineva. 2) Obiect confecţionat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLÁS//Ă² plasăe f. 1) (în evul mediu în Ţara Românească) Parte dintr-o moşie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui judeţ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



plásă, pláse, plăşi, plése, s.f. (înv. şi reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).

Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DAR



plásă (pláse), s.f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (înv.) Limbă de cuţit. – 4. Reţea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase "clasă". sl. plasa "bandă, fîşie" (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s.f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părţi de metal sau de lemn între care este aşezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu foloseşte pe plăsele cu sensul de "şild, siguranţă la gura cheii", dar e exemplu unic.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER