- placentar
- PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine placentei (1), privitor la placentă. 2. s.n. (La pl.), Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (şi la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98placentár adj. m., pl. placentári; f. sg. placentáră, pl. placentáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplacentár s. n., pl. placentáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLACENTÁR placentară (placentari, placentare) 1) Care ţine de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern şi pui se face prin intermediul placentei (1). [cf. fr. placentaire(s)].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPLACENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.