piţiguş

piţiguş
PIŢIGÚŞ, piţiguşi, s.m. (reg.) Piţigoi. – Piţig[oi] + suf. -uş.
Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98

PIŢIGÚŞ s. v. piţigoi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piţigúş s. m., pl. piţigúşi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

piţigúş, piţigúşi, s.m. (reg.) 1. piţigoi. 2. cinteză. 3. om slab, subţire. 4. (fig.) toană, capriciu; aiureală, ţicneală. 5. nume de pom.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • piţigoi — PIŢIGÓI, piţigoi, s.m. Pasăre mică şi vioaie, cu pene negre pe piept, albastru verzui şi cenuşii pe spate, galbene pe pântece; piţiguş (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – et. nec. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PIŢIGÓI s. (ornit …   Dicționar Român

  • chiţibuş — CHIŢIBÚŞ, chiţibuşuri, s.n. (fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanţă; mărunţiş, fleac. ♦ Tertip, şmecherie de care uzează cineva pentru a obţine ceva. – et. nec. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHIŢIBÚŞ s. v. mărunţiş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… …   Dicționar Român

  • piţiguşă — piţigúşă, piţigúşe, s.f. (reg.) 1. femeiuşca piţigoiului. 2. fructul pomului numit piţiguş . 3. (în expr.) de a piţiguşa = de a prinselea, podul popii, de a piţigaia. Trimis de blaurb, 27.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”