- pirat
- PIRÁT, piraţi, s.m. Persoană care se îndeletniceşte cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoţ de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracţiunea de piraterie aeriană. ♦ fig. Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PIRÁT s. corsar, (înv. şi pop.) hoţ de mare, tâlhar de mare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepirát s. m., pl. piráţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIRÁ//T piratţi m. Hoţ de mare; corsar. ♢ pirat aerian a) persoană care comite un act de violenţă armată asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care atacă obiecte nemilitare. /<fr. pirateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPIRÁT s.m. Hoţ, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda. v. corsar. ♦ Navă pirată = Navă armată al cărei echipaj săvârşeşte acte de piraterie. ♦ Cel care săvârşeşte acte de piraterie. ♦ Cel care săvârşeşte acte de piraterie aeriană. ♦ (fig.) Individ fără scrupule, care se îmbogăţeşte prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPIRÁT I. s. m. cel care săvârşeşte acte de piraterie. II. adj. staţie pirat = staţie radiofonică clandestină; navă pirat = navă armată al cărei echipaj săvârşeşte acte de piraterie. (< fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.