- piperig
- PIPERÍG1 s.m. v. pipiric.Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRMPIPERÍG2 s.m. v. pipirig.Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
pipiric — PIPIRÍC, pipirici, s.m. (reg.) Om mic, slab şi pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [var.: piperíg s.m.] Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM pipiríc (pipiríci), s.m. – Corcitură, stîrpitură. – var. pipiriu, piperig. Creaţie expresivă … Dicționar Român