- picăţea
- PICĂŢEÁ, -ÍCĂ, picăţele, s.f. 1. (La pl.) Desen format din puncte sau din suprafeţe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o ţesătură de altă culoare; (şi la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului. ♦ expr. (fam. sau glumeţ) (Nostim şi) cu picăţele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant. 2. (pop.) Picătură (1) mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (şi nesolidificată) etc. – Picat2 + suf. -ea, -ică.Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX '98PICĂŢEÁ s. bobiţă, (pop.) puchiţea, pui, (reg.) brobinţă. (picăţea pe un material textil.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepicăţeá/picăţícă s. f., pl. picăţéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPICĂŢ//EÁ picăţeaéle f. mai ales la pl. Punct sau altă figură mică imprimată (simetric) pe suprafaţa unei ţesături de altă culoare. ♢ Nostim şi cu picăţeaele plin de haz; cu umor. [var. picăţică] /picat + suf. picăţeaeaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.