- picurătoare
- picurătoáre s. f., g.-d. art. picurătórii; pl. picurătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpicurătoáre, picurătóri, s.f. (pop.) pipetă.Trimis de blaurb, 19.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
picurătoare
Look at other dictionaries:
pic — PIC1, (I) interj., (II) picuri, s.n. I. interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. II. s.n. 1 … Dicționar Român
