Dicționar Român. 2013.
petitoriu — PETITÓRIU, IE, petitorii, adj. (jur.: despre acţiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoaşterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa:… … Dicționar Român
peţi — PEŢÍ, peţesc, vb. IV. tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinţilor sau al rudelor fetei. – lat. petere. Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX 98 PEŢÍ vb. a cere, (pop.) a… … Dicționar Român
peţit — PEŢÍT s.n. Faptul de a peţi; peţitorie. ♦ loc. adv. (În legătură cu verbe ca a merge , a pleca , a se duce , a veni ) În (sau la) peţit = ca să peţească pe cineva. – v. peţi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PEŢÍT s. v. peţire.… … Dicționar Român
peţitură — peţitúră, peţitúri, s.f. (înv.) peţitorie. Trimis de blaurb, 18.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
petitorio — pl.m. petitori sing.f. petitoria pl.f. petitorie … Dizionario dei sinonimi e contrari
