- peţi
- PEŢÍ, peţesc, vb. IV. tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinţilor sau al rudelor fetei. – lat. petere.Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX '98PEŢÍ vb. a cere, (pop.) a împeţi, a stărosti, (Transilv.) a votri. (peţi fata de la părinţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. peţésc, imperf. 3 sg. peţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. peţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PEŢ//Í peţiésc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpeţí (peţésc, peţít), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Puşcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire "a cere de pomană", it. pezzente "cerşetor", sp., port. pedir. – Der. peţit, s.n. (cerere în căsătorie); peţitor, s.m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); peţitoare, s.f. (mijlocitoare de căsătorii); peţitorie, s.f. (peţit; îndeletnicirea de a peţi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.