- pesimism
- PESIMÍSM s.n. Atitudine a omului care priveşte cu neîncredere viaţa şi pe semenii săi şi care consideră că toate situaţiile au un deznodământ fatal; concepţie filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferinţa predomina în lume şi nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristeţe, de amărăciune şi de nelinişte; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX '98Pesimism ≠ optimismTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimepesimísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPESIMÍSM n. (în opoziţie cu optimism) 1) Viziune asupra vieţii dominată de deznădejde, de neîncredere în viitor şi în oameni. 2) Concepţie filozofică conform căreia în lume predomină răul ca trăsătură inerentă. 3) Stare sufletească de deprimare, de nelinişte şi amărăciune. /<fr. pessimisme, germ. PessimismusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPESIMÍSM s.n. 1. (Op. o p t i m i s m) Predispoziţie de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariţie, care susţine că viaţa omenească este iremediabil condamnată la suferinţă şi că ea nu merită să fie trăită. [cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rău].Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DNPESIMÍSM s. n. 1. predispoziţie de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. concepţie filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferinţa, absurdul. (< fr. pessimisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.