Dicționar Român. 2013.
pescuit — PESCUÍT s.n. Acţiunea de a pescui (1) şi rezultatul ei; meseria pescarului (I); pescărit, pescărie (1). – v. pescui. Trimis de oprocopiuc, 05.02.2007. Sursa: DEX 98 PESCUÍT s. pescuire, prindere, (înv. şi reg.) pescărie, pescărit, (reg.)… … Dicționar Român
ciciris — cicirís, cicirísuri, s.n. (reg.) cârlig mic de pescărit. Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
halieutic — HALIEÚTIC, Ă, halieutici, ce, adj., HALIEÚTICĂ, halieutici, s.f. 1. adj. De halieutică; pescăresc. 2. s.f. Arta pescuitului; pescuit. ♦ Tratat de pescuit. [pr.: li e ] – Din lat. halieutica, fr. halieutique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
halieutică — HALIEÚTICĂ, halieutici, s.f. – v. halieutic (2). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 halieútică s. f. (sil. li eu ), g. d. art. halieúticii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HALIEÚTICĂ s.f. Arta pescuitul … Dicționar Român
pescar — PESCÁR, pescari, s.m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul şi uneori cu conservarea peştelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde peşte. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care… … Dicționar Român
pescărie — PESCĂRÍE, pescării, s.f. 1. (înv. şi reg.) Meseria pescarului (I); pescuit, pescărit. 2. Loc, piaţă, prăvălie unde se vinde peşte (1); negoţ de peşte, ♦ Loc unde se aduce (şi se conservă) peştele (1) prins. 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea… … Dicționar Român
