personifica

PERSONIFICÁ, personífic, vb. I. tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti şi a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. cf. it. p e r s o n i f i c a r e .

Trimis de oprocopiuc, 28.10.2007. Sursa: DEX '98



PERSONIFICÁ vb. 1. (rar) a personaliza, (înv.) a personisi. (Poetul personifica obiectele.) 2. a incarna, a întruchipa, a întrupa, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El personifica forţa brutală.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



personificá vb., ind. prez. 1 sg. personífic, 3 sg. şi pl. personífică

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PERSONIFICÁ personífic tranz. 1) (animale, plante, fenomene, lucruri) A înzestra cu însuşiri omeneşti; a umaniza. 2) (caractere, calităţi, defecte etc.) A prezenta dând expresie materială; a exemplifica printr-o persoană sau printr-un personaj; a întruchipa; a întrupa; a incarna. El personifică onestitatea. /<fr. personnifier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însuşiri omeneşti. 2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i. personífic. / cf. it. personificare, fr. personnifier].

Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DN



PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însuşiri omeneşti; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr. personnifier, it. personificare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN