- atesta
- ATESTÁ, atést, vb. I. tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A atesta ≠ a contestaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeATESTÁ vb. 1. v. confirma. 2. v. denota.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeatestá vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. şi pl. atéstăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ATESTÁ atést tranz. 1) A dovedi prin raţionamente sau prin fapte concrete; a arăta; a proba; a demonstra. atesta semnătura. 2) A întâlni într-un text. 3) (cadre didactice, cercetători ştiinţifici etc.) A confirma într-o funcţie sau într-un post, stabilind gradul de pregătire profesională. /<fr. attester, lat. attestariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATESTÁ vb. I. tr. A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un text. ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < fr. attester, cf. lat. attestari < testis – martor].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNatestá (-téz, atestát), vb. – A face dovada, a confirma. fr. attester. Conjug. eu atest este înv. – Der. atestat, s.n. (certificat); atestaţie, s.f. (atestare); atestator, adj. (care dovedeşte).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERATESTÁ vb. tr. 1. a dovedi, a confirma. ♢ a exista, a figura într-un text. 2. a confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate. (< fr. attester, lat. attestari)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.