- perima
- PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. refl. (Despre idei, concepţii, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieşi din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (jur.; despre procese, acţiuni etc.) A se stinge (în faţa unei instanţe) din cauza depăşirii termenului legal. – Din fr. périmer.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PERIMÁ vb. v. învechi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperimá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. perimeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE PERIM//Á pers. 3 se perimaeáză intranz. 1) (despre idei, concepţii) A-şi pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acţiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depăşirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERIMÁ vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieşi din uz. ♦ (jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].Trimis de LauraGellner, 31.03.2008. Sursa: DNPERIMÁ vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieşi din uz. ♢ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.