- periferie
- PERIFERÍE, periferii, s.f. (Adesea fig.) Ţinut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referinţă. ♢ loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanţă redusă; c) care aparţine sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafaţă; circumferinţă. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie.Trimis de oprocopiuc, 11.03.2004. Sursa: DEX '98Periferie ≠ centruTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePERIFERÍE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oştează. (O periferie a unui oraş.) 2. v. mar-gine.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePERIFERÍE s. v. cerc, circumferintă, provincie.Trimis de siveco, 20.02.2009. Sursa: Sinonimeperiferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERIFERÍ//E periferiei f. Parte situată la margine. ♢ De la periferie a) din provincie; provincial; b) de mică importanţă. [G.-D. periferiei] /<lat. péripheria, fr. périphérie, germ. PeripherieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERIFERÍE s.f. Cartierele mărginaşe ale unui oraş; (p. ext.) ţinuturile de la marginea unei ţări. ♦ Suprafaţa exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferinţă. [gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferinţă < peri – împrejur, pherein – a purta].Trimis de LauraGellner, 20.07.2005. Sursa: DNPERIFERÍE s. f. 1. cartier mărginaş al unui oraş; (p. ext.) ţinuturile de la marginea unei ţări. 2. suprafaţa exterioară a unui corp solid. ♢ contur al unei figuri curbilinii; circumferinţă. (< fr. périphérie, lat., gr. peripheria)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.