- mahala
- MAHALÁ, mahalale, s.f. 1. Cartier (mărginaş) al unui oraş. ♢ loc. adj. De mahala = care aparţine sau este specific mahalalei; p. ext. de rând, vulgar, grosolan. 2. p. ext. Populaţia unei mahalale (1). – Din tc. mahalle.Trimis de claudia, 17.05.2007. Sursa: DEX '98MAHALÁ s. 1. v. periferie. 2. v. margine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMAHALÁ s. v. cartier.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemahalá s. f., art. mahaláua, g.-d. art. mahalálei; pl. mahaláleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAHALÁ mahalale f. 1) Cartier de la marginea unui oraş; suburbie. 2) Populaţia unui asemenea cartier. [art. mahalaua; G.-D. mahalalei] /<turc. mahalleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmahalá (mahalále), s.f. – Suburbie, periferie. – Mr. măhală, megl. maală. tc. (arab.) mahalle (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Roesler 599; Şeineanu, II, 242; Berneker, II, 5; Lokotsch 1350; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχαλᾶς, alb. mahaljë, bg., sb. mahala. – Der. mahalagiu, s.m. (persoană care trăieşte la mahala; vulgar, grosolan); mahalagesc, adj. (de mahala): mahalagioaică, s.f. (femeie vulgară); mahalagism, s.n. (cuvînt sau expresie trivială). Mală, s.f. (stradă), folosit în Banat, este dubletul lui mahala, din sb. mala (Candrea).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.