peregrinaj

peregrinaj
PEREGRINÁJ, peregrinaje, s.n. (înv..) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [var.: (înv.) peregrinágiu s.n.] – Peregrin + suf. -aj. cf. it. p e l l e g r i n a g g i o.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PEREGRINÁJ s. v. pelerinaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

peregrináj s. n. (sil. -gri-), pl. peregrináje
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PEREGRINÁJ peregrinaje n. rel. Călătorie făcută de credincioşi într-un loc considerat sfânt; hagialâc; pelerinaj. /peregrin + suf. peregrinajaj
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PEREGRINÁJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [cf. it. pellegrinaggio].
Trimis de LauraGellner, 27.01.2007. Sursa: DN

PEREGRINÁJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • peregrin — PEREGRÍN, peregrini, s.m. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (înv.) Pelerin. [var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEREGRÍN …   Dicționar Român

  • peregrinare — PEREGRINÁRE, peregrinări, s.f. Acţiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinaţie, peregrinaj. – v. peregrina. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PEREGRINÁRE s. peregrinaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • hagealâc — s. n. (sil. gea ), pl. hagealâcuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  HAGEALÂC hagealâcuri n. rel. Călătorie întreprinsă de credincioşi în locuri sfinte; pelerinaj; peregrinaj. /<turc. haţilik Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pelerinaj — PELERINÁJ, pelerinaje, s.n. Călătorie pe care credincioşii o fac într un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ p. gener. Călătorie, plimbare (în diverse locuri). ♦ Trecere… …   Dicționar Român

  • peregrina — PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • peregrinagiu — PEREGRINÁGIU s.n. v. peregrinaj. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”