Dicționar Român. 2013.
adeziune — ADEZIÚNE, adeziuni, s.f. 1. Aderare, ataşare (la ceva), solidarizare conştientă (cu ceva). ♢ expr. A şi da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. fig. Atracţie între două suprafeţe aflate în contact foarte strâns, datorită forţelor intermoleculare … Dicționar Român
afixaţie — AFIXÁŢIE s. f. ataşare a unui afix. (< engl. affixation) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
detaşare — DETAŞÁRE, detaşări, s.f. Acţiunea de a (se) detaşa. – v. detaşa. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 Detaşare ≠ ataşare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DETAŞÁRE s. 1. desfacere, desprindere, dezlipire. (De la un… … Dicționar Român
encliză — ENCLÍZĂ, enclize, s.f. Ataşare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise. Trimis de claudia, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 ENCLÍZĂ s. v. postpunere. Trimis de… … Dicționar Român
postpunere — POSTPÚNERE, postpuneri, s.f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părţi de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părţile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziţie. – v.… … Dicționar Român
