- ataşa
- ATAŞÁ, ataşez vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. refl. fig. A se lega sufleteşte de cineva sau ceva. – Din attacher.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) ataşa ≠ a (se) detaşaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeATAŞÁ vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (ataşa un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ataşa mult de acest copil.)Trimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: Sinonimeataşá vb., ind. prez. 1 sg. ataşéz, 3 sg. şi pl. ataşeáză, 1 pl. ataşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ataşéze; ger. ataşândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ATAŞ//Á ataşaéz tranz. A face să se ataşeze. /<fr. attacherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ATAŞ//Á mă ataşaéz intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufleteşte; a se lega printr-un ataşament. /<fr. attacherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXATAŞÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecţiune pentru cineva. [P.i. -şez, 4 -şăm, ger, -şând. / < fr. attacher].Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DNataşá (ataşéz, ataşát), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufleteşte, a îndrăgi. fr. attacher. – Der. (din fr.) ataşat, s.m.; ataşament, s.n. cf. detaşa.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERATAŞÁ vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufleteşte de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.