pejmă

PÉJMĂ, pejme, s.f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate şi cu frunze dinţate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PÉJMĂ s. (bot.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumaşi (pl.), pufuleţi (pl.), scăişori (pl.), spoitori (pl.).

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PEJMĂ s. v. indruşaim, sângele-voinicului.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



péjmă (péjme), s.f. – Scăişori (Centaurea suaveolens). – var. peşmă. Mag. pézsma, din sl. pižma (Cihac, II, 250).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER