- sânge
- IARBA-SÂNGELUI s. v. pojarniţă, sunătoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSÂNGE s. 1. rasă. (Cal de sânge arab.) 2. familie, neam. (E din sângele nostru.) 3. viaţă. (Şi-a dat sângele pentru patrie.) 4. jertfă, sacrificiu. (Şi-au dobândit libertatea prin sânge.) 5. (bot.) sângele-voinicului = a) (Lathyrus odoratus) indruşaim, (reg.) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreşniţă, pejmă, floare-de-mazăre; b) (Nigritella rubra) (reg.) musucel; c) (Nigritella nigra) (reg.) musucel, puţoi.Trimis de siveco, 14.10.2007. Sursa: SinonimeSÂNGELE-VOINÍCULUI s. v. oreşniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimesânge s. n.Trimis de siveco, 08.12.2007. Sursa: Dicţionar ortograficSÂNGE n. 1) Lichid care circulă prin vasele sangvine ale organismului, asigurând activitatea vitală a ţesuturilor. ♢ Lacrimi de sânge lacrimi de mare suferinţă. A vărsa sânge a ucide; a omorî. Cu sânge rece cu stăpânire de sine; fără emoţii. A-şi păstra sângele rece a-şi păstra calmul. A-i îngheţa cuiva sângele în vine (sau a îngheţa sângele în cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) sângele în cineva a fi stăpânit de mânie. A-şi face (sau a-i face cuiva) sânge rău a se amărî sau a amărî pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picătură de sânge în obraz a fi foarte palid la faţă. A-i intra cuiva în sânge a se transforma în obişnuinţă; a deveni obicei. A suge sângele cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mâinile pătate de sânge a purta vina unui omor. A face să curgă sânge a provoca un măcel, o vărsare de sânge. A dona sânge a oferi o cantitate de sânge pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. ♢ Rudenie de sânge rudenie pe linie directă (între părinţi şi copii, fraţi şi surori). Frate de sânge frate de la aceiaşi părinţi; frate bun. A fi de acelaşi sânge cu cineva a fi rudă cu cineva; a fi din aceeaşi familie cu cineva. 3): sângele-voinicului a) plantă erbacee cu tulpina culcată şi cu frunze alungite, cu flori roşii (uneori violete sau albe), dispuse în umbele şi cu fructul păstaie; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare şi cu flori purpurii, dispuse în inflorescenţe terminale, sub formă de spic. /<lat. sanguisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
