- peduncul
- PEDÚNCUL, pedunculi, s.m. 1. Codiţă a unei flori sau a unui fruct. 2. (anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formaţiilor din creier care au aspectul unor cordoane şi sunt constituite din substanţă nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PEDÚNCUL s. 1. (bot.) coadă, codiţă. (peduncul al unui fruct.) 2. (anat.) (rar) pedicul. (peduncul renal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepedúncul s. m., pl. pedúnculiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEDÚNCUL pedunculi m. 1) bot. Formaţie vegetală prin care floarea (inflorescenţa) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formaţie în creier constând din substanţă nervoasă albă şi având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédonculeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEDÚNCUL s.n. 1. Codiţă (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porţiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul şesului sau de versant. [pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPEDÚNCUL s. m. 1. codiţă a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la muşchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porţiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul şesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.