- partitură
- PARTITÚRĂ, partituri, s.f. Notaţie muzicală cuprinzând toate părţile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziţie muzicală; partiţiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PARTITÚRĂ s. 1. (muz.) compoziţie, (rar) partiţiune. (I-a înmânat partitură pentru a o executa.) 2. v. rol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepartitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARTITÚR//Ă partiturăi f. Text al unei compoziţii muzicale cuprinzând toate părţile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ încât să poată fi urmărite concomitent. /<it. partitura, germ. PartiturTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARTITÚRĂ s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzând totalitatea notelor care se execută în acelaşi timp de către membrii unui ansamblu şi care pot fi urmărite separat sau concomitent; (p. ext.) compoziţie muzicală. [< it. partitura].Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DNPARTITÚRĂ s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent. ♢ compoziţie muzicală. (< it. partitura, germ. Paritur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.