- partitiv
- PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (gram.; despre forme flexionare sau despre construcţii) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ♢ Articol partitiv = articol care se ataşează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg. partitívă, pl. partitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpartitív s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARTITÍV partitivă (partitivi, partitive) gram. Care are funcţia de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv partitiv. /<fr. partitif, germ. partitivTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziţie, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărţi].Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DNPARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părţi de propoziţie) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.