- parlagiu
- PARLAGÍU, parlagii, s.m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı.Trimis de valeriu, 05.06.2006. Sursa: DEX '98PARLAGÍU s. (reg.) parcealagiu, (înv.) bocciu. (parlagiu la abator.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeparlagíu s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARLAGÍ//U parlagiui m. Măcelar care taie vitele la abator. /<turc. parlaciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXparlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranşează carnea). tc. parlaci (Şeineanu, II, 283), din par(a)lamak "a rupe în bucăţi".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.