- paraleu
- PARALÉU, paralei, s.m. (Mai ales în corelaţie cu leu) Leu foarte mare şi puternic; fig. fiinţă puternică, vitează. ♢ expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calităţi excepţionale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98léu-paraléu s. m., pl. léi-paraléiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficparaléu s. m. leuTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARALÉ//U paraleui m. : Leu paraleu a) leu mare şi puternic; b) persoană înzestrată cu calităţi excepţionale. /para- + leuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXparaléu (paraléi), s.m. – În poveşti, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiţie agasantă şi nu ideea de "arhi-" sau de "stră-" (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος "viteaz, curajos".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.